Un pas inainte in intelegerea barierelor psihologice legate de tratamentul antiHIV

Studiul psihologic intitulat „Aderenta la terapia antiretrovirala in randul adultilor tineri din Romania: comportamente auto-evaluate si bariere psihologice” efectuat la Centrul de Excelenta Clinica HIV din Constanta a fost publicat in revista stiintifica „Psychology, Health and Medicine”.

Studiul, realizat de o echipa internationala, a reusit adaptarea cu succes a unui chestionar, capabil sa evidentieze perceptiile pacientilor in legatura cu masura in care sunt aderenti la terapia antiretovirala, precum si barierele psihologice cele mai frecvente in urmarea stricta a terapiei. In plus, aderenta a fost evaluata prin masuratori alternative ( nivelul viremiei, numararea de pastile, evaluarea aderentei de catre medicul curant) care au fost corelate cu datele oferite de chestionar, pentru validarea acestuia.

La studiu au participat 162 de tineri seropozitivi cu varste intre 18-24 de ani, majoritatea dintre ei avand medicatie de aproximativ 11 ani, o schema de tratament de aproximativ 6 pastile pe zi si 46% avand viremie nedetectabila la data evaluarii; aproximativ 14% dintre persoanele inrolate in studiu erau deja parinti si 64% nu erau angajati (restul avand loc de munca sau frecventand inca scoala).

Rezultatele au sugerat ca pacientii care raporteaza ca nu isi iau corect terapia resimt o serie de bariere dintre care enumeram doar cateva:

  • sunt influentati de starea fizica de rau indusa de efectele secundare ale terapiei si tind sa renunte la medicamente
  • tind sa renunte la terapie cand sunt tristi sau deprimati
  • considera ca este prea dificil sa respecte orarul administrarii terapiei sau ca aderenta in sine presupune prea mult efort
  • nu au incredere ca sunt capabili sa adere la un astfel de program medical

Desi intuitia ne spune de multe ori ca daca un pacient se simte mult mai bine datorita tratamentului ar trebui sa isi continue terapia, studiul de la Baylor ne atrage atentia ca acest factor poate reprezenta si un risc in anumite situatii individuale, atunci cand pacientii simt ca „greul a trecut” si faptul ca se simt sanatosi poate face sa renunte la terapie. Acest lucru are o deosebita importanta pentru practicieni.

Surprinzator, alti posibili factori, cum ar fi relatia pacientului cu medicul, trucurile si strategiile de a tine minte cand trebuie administrata terapia, cunoasterea de catre pacient a informatiilor despre medicamentele administrate sau intelegerea starii de bine actuale ca datorandu-se terapiei nu s-au dovedit ca fiind relevanti in grupul studiat de noi.

Tinand cont de existenta barierelor ce pot fi in prezent identificate cu ajutorul chestionarului dezvoltat de psihologi, se pot adapta mai bine interventiile care vizeaza imbunatatirea aderentei la pacientii cu probleme. Intelegerea antecendentele problemelor de aderenta este vitala nu numai pentru a ghida interventiile de consiliere si psihoterapie, dar mai ales pentru a sustine intreg demersul medical in asa fel incat pacientul sa fie ajutat sa isi mentina sanatatea si sa evite rezistentele medicamentoase, toxicitatea si problemele de santatea asociate inaderentei.

Share

Articole similare