Tratamentul pentru hepatita C și creșterea în greutate

Autorii unui studiu recent evidențiază necesitatea ca medicul specialist gastroenterolog sau infecționist ori echipa psihosocilală să abordeze, în cadrul sesiunilor cu pacienții aflați în perioada de monitorizare după obținerea răspunsului virusologic susținut problematica managementului greutății și pe cea a diminuării/limitării consumului de alcool.

Una din cinci persoane cu greutate normală la începerea tratamentului riscă să devină obeză la doi ani de la încheierea acestuia.

În cadrul studiului au fost identificate 11.469 de persoane cu hepatită C care au început tratamentul antiviral cu acțiune directă în perioada ianuarie 2014 – iunie 2015. Acestea au intrat într-o perioadă de doi ani de monitorizare după obținerea răspunsului virusologic susținut. Studiul a analizat modificările de greutate înregistrate, de la greutatea normală, spre supraponderală și obezitate.

Structura grupului în momentul începerii tratamentului:

  • Distribuția pe sexe: 96% bărbați,
  • Distribuția pe vârste: 65% peste 60 de ani,
  • Distribuția pe rase: 59% caucazieni, 35% afro-americani,
  • Distribuția în funcție de comportamente la risc – consum de alcool: 42% cu tulburări de consum de alcool
  • Distribuția în funcție de tabloul clinic: 38% diagnosticați cu ciroză
  • Distribuția în funcție de greutate: 78% dintre persoane au fost clasificate ca fiind supraponderale sau obeze, 36% dintre acestea prezentând obezitate clinică.

S-a constatat însă că 52% dintre cele 11.469 de persoane au înregistrat creșteri de greutate. Dintre acestea:

  • 19% au înregistrat creșteri de până la 10 kg,
  • 10% au înregistrat creșteri de până la până la 7,5 kg,
  • Dintre persoanele cu greutate corporală normală la începutul tratamentului, 22% au devenit supraponderale în perioada de monitorizare de 2 ani
  • Dintre persoanele supraponderale la începutul tratamentului, 16% au devenit obeze pe parcursul perioadei de monitorizare de 2 ani.

Obezitatea reprezintă, de asemenea, un factor de risc pentru boala ficatului gras non-alcoolic: aceasta provoacă leziuni hepatice și poate inversa parțial orice îmbunătățire a sănătății ficatului care a rezultat din vindecarea hepatitei C. Creșterea în greutate a fost asociată cu un scor FIB-4 mai mare (> 3,25) care indică fibroză avansată (OR 1,24, IC 95% 1,06-1,44) și ciroza (OR 1,2, CI 95% 1,08-1,31).

Creșterea suplimentară în greutate la un grup în care 78% erau supraponderali la momentul începerii monitorizării contribuie la creșterea riscului apariției unor de boli precum: hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și unele tipuri de cancer.

Doar 1% dintre pacienții obezi au pierdut kilograme și au revenit la intervalul normal de greutate corporală în timpul monitorizării. Stilul de viață și obiceiurile alimentare care au dus la obezitate înainte de tratament pot consolida orice tendință de creștere în greutate după vindecarea hepatitei C.

Diferențiatori esențiali: vârsta, consumul de alcool și stilul de viață:

Probabilitatea de a acumula minimum 4,5 kg în primii doi ani de la încheierea tratamentului pentru hepatita C a înregistrat variații după cum urmează: de la 12,7% la persoanele cu greutate normală în vârstă de 65 de ani sau mai mult, care nu consumau alcool și fără ciroză, până la 34% la persoanele în vârstă de 65 de ani sau mai tinere, cu obezitate, cu ciroză și cu consum moderat de alcool. 

Concluzii:

  • Vârsta mai mare (> 65 de ani) și evitarea consumului de alcool protejează împotriva creșterii în greutate.
  • Pacienții mai tineri, cu ciroză și obezitate, care au consumat alcool moderat, prezintă un risc mai mare de a câștiga în greutate.
  • Factorii alimentari și stilul de viață dinaintea începerii tratamentului pentru hepatita C sunt mai susceptibili să influențeze creșterea în greutate.
  • Obezitatea mai mare este asociată cu un risc mai mare de creștere în greutate în timpul perioadei de monitorizare; persoanele cu un IMC de peste 35 au șanse mai mari să crească în greutate decât persoanele cu greutate corporală normală.

Citește articolul original aici

« Inapoi la lista