HEPATITA cu virusul B – HBV

DEPISTARE

  1. UNDE, CÂND, CUM?

Testul de depistare a hepatitelor (B, C, D) se face prin recoltarea unei probe de sânge venos. Nu este necesar să se recolteze dimineaţa pe nemâncate. Testul se poate face în orice laborator de analize, clinică medicală sau spital care oferă acest serviciu.

În România, analiza de depistare a virusurilor hepatitice nu este nici gratuită, nici compensată.

Sângele recoltat poate fi analizat fie cu ajutorul testelor rapide, fie prin proba Elisa.

ATENŢIE!

  • Diagnosticul de hepatită (B, C, D) nu se pune doar pe baza unui rezultat pozitiv la unul din testele menţionate anterior. Este necesară o evaluare completă pentru stabilirea acestuia.
  • Un rezultat negativ al testului nu indică faptul că şi partenerul/partenera dumneavoastră are acelaşi rezultat.

Când se face un test de depistare a hepatitelor?

Un astfel de test trebuie făcut de orice persoană (adult sau copil) care a fost expusă la diverse situaţii de risc:

  • transfuzii de sânge,
  • transplant de ţesuturi sau organe,
  • expunere la sânge,
  • intervenţii chirurgicale,
  • intervenţii sau lucrări stomatologice,
  • servicii de cosmetică, manichiură-pedichiură,
  • tatuaje, piercinguri,
  • acupunctură,
  • consum de droguri injectabile,
  • hemodializă,
  • contacte sexuale neprotejate (partener stabil, dar netestat, prezintă risc),
  • contacte sexuale cu partener/parteneră infectată (mai ales cu virus hepatitic B),
  • partener infectat cu virus hepatitic cu care s-au folosit în comun diverse obiecte: periuţa de dinţi, trusa de manichiură-pedichiură, aparat de ras),
  • mama cu hepatita B sau C în momentul naşterii.

Testarea se poate face la recomandarea medicului sau din proprie iniţiativă.

Testarea este obligatorie:

  • pentru orice femeie însărcinată;
  • pentru orice donator (de sânge, spermă sau organe),

Când o persoană a contractat virusul, rezultatul testului nu va fi imediat pozitiv.

Un rezultat negativ nu este concludent dacă testul a fost făcut la mai puţin de 3 luni de la o situaţie de risc.

Un rezultat negativ este considerat fiabil doar dacă testul a fost făcut la cel puţin 3 luni de la situaţia de risc şi dacă, între timp, persoană testată nu a avut un alt risc.

Depistarea hepatitei B

În cazul hepatitei B se caută mai multe elemente:

  • antigenele care sunt fragmente de virus,
  • anticorpii pe care organismul îi produce în prezenţa virusului sau după vaccinare.

AgHBS pozitiv indică doar prezenţa virusului în organism. Pentru a vedea dacă este vorba despre o hepatită acută sau cronică se fac analize suplimentare.

Cărui medic ne adresăm?

Specialităţile medicale care pot fi abordate în cazul unei hepatite sunt:

  • medicul de medicină internă,
  • medicul de familie,
  • medicul gastroenterolog
  • medicul infecţionist.

Orice persoană diagnosticată cu virus hepatitic trebuie să consulte un medic.

Trebuie luat tratament?

Tratamentul unei hepatite nu este sistematic. În majoritatea cazurilor, nu este o urgenţă instituirea tratamentului.

Medicul va discuta cu pacientul despre necesitatea sau nu a unui tratament, în funcţie de rezultatele tuturor analizelor care evaluează starea ficatului şi starea de sănătate a pacientului, în general.

Fiecare pacient este liber să accepte sau să refuze tratamentul. Trebuie menţionat însă, că şansele de vindecare cresc cu cât tratamentul este administrat mai aproape de momentul infectării.

Lipsa tratamentului poate duce, într-o anumită proporţie, la apariţia cirozei. În acest caz, apare şi un risc crescut de a dezvolta un cancer de ficat.

În cazul unei afectări minime hepatice, este posibil ca medicul să vă recomande verificarea periodică a valorilor transaminazelor şi o evaluare anuală prin folosirea uneia dintre tehnicile neinvazive sau efectuarea unei noi biopsii la 3-5 ani de la prima biopsie.

Tratamentul antiviral nu se va prescrie în cazul unor afectări minime ale ficatului şi doar în absenţa cirozei decompensate (stadiul cel mai avansat al cirozei), având scopul de a încerca să elimine virusul, să evite sau să întârzie o evoluţie către ciroză şi apoi către un cancer de ficat (hepatocarcinom).

În cazul virusului hepatitei B evoluţia poate fi direct către hepatocarcinom, netrecându-se şi prin stadiul de ciroză. Citește mai departe

Share

Articole similare