În momentul de față, un număr mic de specialiști au experiența necesară pentru a trata hepatita C, dar în viitorul apropiat chiar și medicii generaliști/medicii de familie vor avea posibilitatea de a trata astfel de pacienți – acest lucru va fi posibil, însă, doar dacă la casele de asigurări de sănătate nu se vor impune restricții în privința furnizorilor ale căror servicii vor fi rambursate de către asiguratori.
Daca doriți să vă tratați de hepatita C și nu ati găsit încă un medic, probabil că vă întrebați ce tip de medic este cel mai bun pentru dumneavoastră. Astăzi, majoritatea oamenilor se duc la gastroenterolog sau la medicul de medicină internă – hepatolog; iar cei care au coinfecție hepatita C – HIV se tratează în continuare la medicul de boli infecțioase sau la un specialist HIV. Dar există, oare, vreun beneficiu în ceea ce privește alegerea unui anumit specialist?
Medicul gastroenterolog este un specialist al sistemului digestiv, ceea ce include intestinele, ficatul, pancreasul și vezica biliară. Iar hepatologia este considerată o subspecialitate a gastroenterologiei, care este focalizată asupra ficatului, vezicii biliare, arborelui biliar și pancreasului. Chiar dacă se pare că ar fi o idee mai bună să căutați un medic care s-a specializat în bolile ficatului, Michael W. Fried, medic, director al Centrului pentru Studiul Ficatului al Universității din Carolina de Nord la Chapel Hill, spune că nu există un motiv fundamental pentru care hepatologii ar fi mai capabili decât gastroenterologii să trateze hepatita C.
„Eu cred că principalul criteriu care trebuie luat în calcul este să fie interesați de hepatita C, să aibă experiență și să o considere o prioritate în managementul pacienților săi,” a spus Fried despre ce ar trebui să urmăriți atunci când vă alegeți medicul.
Într-adevar, un gastroenterolog foarte bine pregătit este expus foarte mult la hepatologie, deci dacă aveți o afecțiune hepatică gravă, ar fi cel mai bine să consultați un gastroenterolog care are experiență în tratarea hepatitei C. Medicii din ambele specialități pot face analizele necesare care să evidențieze stadiul de afectare a ficatului, de asemenea genotipul viral (foarte important în ghidarea tratamentului) și încărcarea virală. Ei pot prescrie tratamentul necesar și vă pot monitoriza pe parcursul tratamentului astfel încât orice efect secundar apărut să fie ținut sub control.
În ceea ce privește pacienții cu coinfecție hepatita C – HIV, ei pot primi tratament direct de la medicul lor specialist de boli infecțioase sau specialistul HIV, atâta timp cât este instruit și are experiență în tratarea hepatitei C. Însă, dacă ficatul este mai grav afectat, este mai bine să consultați un medic cu pregătire în tratarea ambelor probleme, un gastroenterolog sau un medic de medicină internă – hepatolog.
În această toamnă, trei noi medicamente antivirale care acționează direct asupra virusului vor primi, probabil, aprobarea de la FDA (Administrația Medicamentelor și Alimentelor) pentru a fi folosite în tratarea hepatitei C. În afară de creșterea ratei de succes a tratamentului, aceste medicamente vor duce și la diminuarea efectelor adverse, ceea ce va face tratamentul mai ușor de efectuat și mai bine tolerat. În consecință, chiar și un non-specialist sau un medic generalist va putea să preia o mare parte din cazurile de hepatita C pe viitor.
Conform lui Homie Razavi, medic în Centrul de Analiză a Bolilor din Louisville, Colorado, un model de tratament care este discutat de către comunitatea medicală presupune implicarea medicilor generaliști/medicilor de familie în diagnosticarea hepatitei C și, respectiv, tratarea cazurilor ușoare de boală hepatică. Cazurile severe de boală vor fi referite specialiștilor.
Însă Michael Fried atenționează că această schimbare nu va fi ușoară pentru medicii generaliști/medicii de familie.
„O să fie nevoie de un efort concentrat din partea medicilor de familie să învețe despre boala hepatică, să fie capabili să diferențieze o formă severă de o formă ușoară și apoi să ia deciziile adecvate pentru pacienții lor,” spune Fried.
În plus, posibilitatea ca dumnevoastră să consultați un medic fără o pregătire specială în bolile de ficat sau un specialist în boli infecțioase pentru tratarea hepatitei C o să depindă exclusiv de casa de asigurări și dacă aceasta va fi de acord sau nu să compenseze medicii pentru timpul acordat. De curând, există vești tulburătoare pe această temă, având în vedere că unele programe de stat și planurile de îngrijire stabilite au început să impună noi măsuri care restricționează rambursarea pentru rețetele prescrise pentru hepatita C doar pentru gastroenterologi, hepatologi, și medicii specialiști în boli infecțioase. Acest lucru îi exclude pe medicii specialiști în tratarea HIV care nu sunt specialiști în boli infecțioase (ei pot fi medici internițti sau medici de familie dar care au deja experiență în tratarea hepatitei C), și, deasemenea, sunt excluși și medicii generaliști/ de familie. În unele state, doar medicii speclialiști în boli hepatice sunt incluși în programele de rambursare ale caselor de asigurări.
Ca urmare a acestei situații, au apărut nemulțumiri în rândul medicilor. Astfel, într-o scrisoare trimisă pe 19 august către Centrele de servicii Medicare și Medicaid în Baltimore, liderii Societății Americane de Boli Infecțioase și ai Asociației medicale de HIV au afirmat, „Nu toți hepatologii au experiența necesară pentru a trata hepatita C și mulți dintre ei nu au suficientă experiență pentru a coordona îngrijirea complexă a pacienților cu coinfecție hepatită C și HIV, având în vedere că majoritatea sunt îngrijiți de către medici specialiști în boli infecțioase sau HIV.”
Joel Gallant, medic, șef la HIVMA spune: „doctorii specialiști HIV care includ atât specialiști în boli infecțioase cât și cei fără speclializare în tratarea bolilor infecțioase, au tratat pacienți cu coinfecție de mulți ani. Noi considerăm hepatita C ca fiind o boală virală exact ca și HIV și tratamentul adecvat este terapie anitivirală.”
Gallant crede că aceste restricții nu au nicio legătură cu îngrijirea pacienților ci cu banii având în vedere că a crescut costul tratamentului hepatitei C odată cu introducerea pe piață a medicamentului Sovaldi (sofosbuvir) de către Gilead Sciences care costă 1.000 $ pe zi, tratamentul fiind urmat pentru o perioadă de 12 sau 24 de săptămâni.
„Când tratamentul hepatitei C era foarte complicat și toxic, nu existau restricții legate de specialitatea medicului care poate prescrie tratamentul”, spune el. „Este foarte interesant că odată cu apariția acestor medicamente simple au apărut și restricții. Deci, singura explicație nu este complexitatea terapiei, ci un mod de a pune bariere pentru că medicamentele sunt scumpe.”
Una din organizațiile de îngrijire care pune astfel de restricții este Pennsylvania’s Gateway Health, care nu permite medicilor care nu sunt specialiști în boli infecțioase/HIV să primească autorizația de a prescrie medicamente pentru hepatita C. Ca răspuns la reclamația făcută de către HIVMA și Academia Americană de Medicină pentru HIV, Michael Madden, medic, vice președinte al Gateway Health, a descris noul tratament pentru hepatita C ca fiind în același timp „binecuvăntare și blestem.” El a sugerat că, pentru început, rata de succes a tratamentului hepatitei C prescris pacienților poate să nu fie atât de mare ca cea din studiile clinice, afirmând că acesta trebuie folosit cu prudență. Apoi a citat „costul excesiv al acestei terapii și faptul că nu au fost bugetate de către CMS, majoritatea programelor de ajutor medical de stat Medicaid sau planurile de sănătate.”
Conform Donnei Sweet, medic, director și principal anchetator al Centrului de Educație și Instruire HIV din Kansas, „cerința ca un hepatolog, un gastroenterolog sau un specialist în boli infecțioase să trateze pacienți cu hepatita C ridică mai multe probleme: în primul rand, nu există suficient de mulți specialiști care să facă acest lucru acum, și, în al doilea rând, un număr mare de pacienți au asigurare Medicaid. Iar mulți specialiști (gastroenterologii, medici de boli infecțioase) nu colaborează cu Medicaid, din cauza plăților mici.”
Traducere după un articol de Benjamim Ryan
