Aderența la tratament, un subiect de interes pentru viitorii psihologi și asistenți sociali

La începutul acestei săptămâni, colegele noastre au răspuns invitației de a le vorbi viitorilor colegi psihologi și asistenți sociali despre „Rolul echipei multidisciplinare în menținerea aderenței la tratament pentru pacienții seropozitivi” în cadrul unui workshop.

Evenimentul a fost organizat la inițiativa lectorului univ. dr. Floricica Mariana Călin, director al departamentului Psihologie și Asistență Socială de la Facultatea de Psihologie si Științele Educației a Universității Ovidius. Evenimentul din această săptămână face parte dintr-o serie mai amplă, toate organizate în cadrul protocolului de colaborare dintre Universitatea Ovidius și Fundația Baylor Marea Neagră.

Lectori invitați au fost: Mihaela Bogdan, psiholog clinician, director de programe în cadrul Fundației, Alexandra Androne și Elena Rizea, psihologi clinicieni și Florence Niculaie, asistent social principal.

Colegele noastre le-au vorbit viitorilor psihologi și asistenți sociali despre Fundația Baylor Marea Neagră și categoriile de servicii pe care organizația le oferă în comunitate și au abordat subiecte privind:

–         Atribuțiile psihologilor și asistenților sociali în ceea ce priveşte monitorizarea pe termen lung a persoanelor care trăiesc cu HIV și

–         Aspect psihologice legate de aderența la tratamentul cu medicamente antiretrovirale, tratament pe care persoanele diagnosticate cu această infecție cronică trebuie să îl urmeze toată viața.

La workshop au participat 70 de studenți și masteranzi. Interesul acestora a fost deosebit de crescut, lucru care s-a văzut și din numărul mare de întrebări specifice adresate lectorilor în cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, când au solicitat informații suplimentare legate de:

–         Tipuri de reacții la care se poate aștepta consilierul atunci când comunică un rezultat reactiv unei persoane care se testează voluntar,

–         Modul în care credințele pacienților influențează aderența,

–         Speranța de viață a persoanelor care trăiesc cu HIV,

–         Aderența și calitatea vieții bolnavului cronic,

–         Monitorizarea medicală, psihologică și socială a femeilor care trăiesc cu HIV pe parcursul sarcinii și ulterior, a mamei și copilului până la vârsta de 18 luni, când se confirmă seronegativitatea celui din urmă.

Share

Articole similare